O declaratie de dragoste!

Erau intr-un pat moale pe care parca niciunul nu il cunosteau.Stiau doar ca e atat de bine impreuna.Totul era alb.Patul imbracat in alb.Era atat de cald.Iar afara...brr...Se vedea dupa fereastra zapada asternuta peste casele din jur.Era atat de frumos sentimentul.Nu caldura sobei era cea care ii incalzea pe cei doi,ci caldura sufletelor pline de fericire si iubire sincera.Fata era in bratele lui.Tinea mainile delicate in palmele lui pentru a se incalzi.Din cand in cand se intorcea catre el sa vada daca a adormit.Dar el era treaz.Nu se simtea in siguranta pana nu o vedea pe ea ca adormea linistita.Ea insa avea o grija.Simtea ca sentimentele baiatului nu erau aceleasi de la un timp si nu stia motivul.Il intreba atunci,pentru a scapa din acel infern daca o mai iubeste.El se uita mirat la ea si dintr-un colt ar gurii aparu un zambet bland.In sufletul fetei ceva se linisti,dar inca astepta raspunsul lui.Cu cea mai mare blandete ii spune:"Esti naiva!Cum as putea sa nu te iubesc?Imi e atat de greu fara tine cand te simt la numai 1 metru distanta,plang cand tu nu esti bine,si sufar cand te stiu suparata pe mine.Asa ca te rog din suflet,nu te indoi de asta niciodata,vei fi mereu aici cu mine,nu te voi lasa sa pleci!Te iubesc,intelegi?"
Ii lua fata intre maini si ii dadu un sarut lung si profund.Multe nopti le petrecusera impreuna dar asta fu unicata,neuitata.Se simti in cele din urma sigura de sentimentelte lui.Parea Sincer,era sincer de altfel si asta era tot ce conta.De atunci in fiecare seara isi spuse reciproc cuvinte frumoase si isi declarara sentimentele din ce in ce mai frumoase si,desigur adevarate!