Freedom.

De mult am incetat tie sa-ti mai scriu

Nici poeziile nu-si mai au rostul,insa stiu

Dor de tine mi-e,stiu,cand suspin noaptea tarziu

In camera mirosul ti-l simt,permanent viu...

Pluteste amintirea intaii nopti in care ne-am simtit

Nici nu neam vorbit ,nici nu ne-am privit

Ci doar ne-am iubit,de la prima atingere am tresarit

Amandoi aveam sperante,amandoi vietii am zambit.

Se spune ca dragostea e oarba,dar pe noi nu ne a prostit

Pentru noi nu erau ei ,eram doar noi,zburam pan' la infinit

Impreuna norii ii atingeam,eram doar niste copii

Acum suntem adulti,ceva a ramas,amintirile sunt inca vii.

Si vii,vii pe acelasi drum calcat in plina noapte

Cand ai plecat si te zaream departe

In gol priveam,nu mai stiam ce sa fac,sa te chem sau sa tac

Era totul pierdut,mai era ceva de facut,acum mai e ceva?

Sa tac sau sa-ti spun cat de viu esti in viata mea,cat de mult inca te mai plac?

Amintiri

Nu te mai inteleg,te ai schimbat mult
Printre lacrimi curge un suspin lung
Nu intelegi sentimentele mele
Cum nici eu nu le stiu pe ale tale.
Dar va veni un timp cand vom realiza
Cat de bine era
Si pentru a visa
Ne mai trebuie iubirea
Care s-a pierdut in ninsoarea deasa
Iar eu acum stau si o privesc din casa
Amintirile imi dau o gandire dureroasa
Ma gandesc acum la dorul ce de mult ma apasa.
Dar numai conteaza
Nu te mai am ,nimeni nu ma consoleaza
Totul e pustiu,si asta ma infricoseaza
Timpul trece,iar prezentul,ca si trecutul se'ntristeaza.

O declaratie de dragoste!

Erau intr-un pat moale pe care parca niciunul nu il cunosteau.Stiau doar ca e atat de bine impreuna.Totul era alb.Patul imbracat in alb.Era atat de cald.Iar afara...brr...Se vedea dupa fereastra zapada asternuta peste casele din jur.Era atat de frumos sentimentul.Nu caldura sobei era cea care ii incalzea pe cei doi,ci caldura sufletelor pline de fericire si iubire sincera.Fata era in bratele lui.Tinea mainile delicate in palmele lui pentru a se incalzi.Din cand in cand se intorcea catre el sa vada daca a adormit.Dar el era treaz.Nu se simtea in siguranta pana nu o vedea pe ea ca adormea linistita.Ea insa avea o grija.Simtea ca sentimentele baiatului nu erau aceleasi de la un timp si nu stia motivul.Il intreba atunci,pentru a scapa din acel infern daca o mai iubeste.El se uita mirat la ea si dintr-un colt ar gurii aparu un zambet bland.In sufletul fetei ceva se linisti,dar inca astepta raspunsul lui.Cu cea mai mare blandete ii spune:"Esti naiva!Cum as putea sa nu te iubesc?Imi e atat de greu fara tine cand te simt la numai 1 metru distanta,plang cand tu nu esti bine,si sufar cand te stiu suparata pe mine.Asa ca te rog din suflet,nu te indoi de asta niciodata,vei fi mereu aici cu mine,nu te voi lasa sa pleci!Te iubesc,intelegi?"
Ii lua fata intre maini si ii dadu un sarut lung si profund.Multe nopti le petrecusera impreuna dar asta fu unicata,neuitata.Se simti in cele din urma sigura de sentimentelte lui.Parea Sincer,era sincer de altfel si asta era tot ce conta.De atunci in fiecare seara isi spuse reciproc cuvinte frumoase si isi declarara sentimentele din ce in ce mai frumoase si,desigur adevarate!

Nu-i asa ca iarna e frumoasa?
Te trezesti intr-o dimineata .De fapt te trezeste lumina ferestrei din fata patului dar asta numai conteaza.
Iti bei cafeaua impreuna cu Mos Craciunul din bradul impodobit.Si e asa frumos ornat.Multe culori vii,care te duce in orice moment cu gandul la sarbatoarea cea mai importanta a anului:Nasterea Domnului.
E frumos cand sarbatoarea asta importanta ti-o petreci in familie,iar cand nu ai o familie,stai singur cu un brad langa si iti canti propriile colinde,dar asta numai conteaza.
Dupa ce il onorezi pe Mos cu prezenta ta,incepi pregatirile pentru ziua urmatoare,Craciunul.
Cu ajutorul prietenei faci ordine,gatesti.Gatitul e lucrul care iti place cel mai mult,ai uitat?
Spre seara il suni pe el.Sa iesiti si voi la o plimbare.Daca ninge cu atat mai bine,dar...parca vrem prea mult..Dar asta numai conteaza.
Cu fesul in cap,cu o mana in buzunar si una in pumnul lui,te plimbi prin orasul singuratic.
Ce se intampla cu toti ?Nicaieri nimeni.
Dar cu atat mai bine.Parca ne simtim in largul nostru cand suntem singuri.Parca suntem stapanii orasului.Eu craiasa zapezii si el...spiridusul Mosului.Ce alta comparatie as putea face?
E dimineata.Compun asta cu ceasca de cafea in mana.Nu am imaginatie acum.In episodul viitor va fi mai bine.Voi incerca.
Dupa plimbarea de 2 ore hotaram sa ne intoarcem acasa.
In fata unei case se aud colinde.Iar casa respectiva e impodobita cu luminite.Ma uit la el.Amandoi ne luam in brate.Ce coincidenta.Ii sclipesc ochii.Poate de la emotie sau de la luminitele ce se reflecta in ochii lui caprui,dar asta numai conteaza.
Pufff.Am cazut.Era gheata si nu am realizat asta.Cade si el.Pentru a nu ma simti prost,radem cu toata fiinta.Ne bucuram de moment si de clipele petrecute impreuna.Cu siguranta vor mai fi multe.
Intr-un tarziu ajungem acasa.Intram in casa.Deschidem o sticla de sampanie si sarbatorim.Nu stim ce,dar sarbatorim.
Fara sa ne dam seama era 25 Decembrie.Cu atat mai bine.Primul Craciun impreuna.
Il ador si el presupun.De fapt asa si este.
Ne adoram.