De mult am incetat tie sa-ti mai scriu

Nici poeziile nu-si mai au rostul,insa stiu

Dor de tine mi-e,stiu,cand suspin noaptea tarziu

In camera mirosul ti-l simt,permanent viu...

Pluteste amintirea intaii nopti in care ne-am simtit

Nici nu neam vorbit ,nici nu ne-am privit

Ci doar ne-am iubit,de la prima atingere am tresarit

Amandoi aveam sperante,amandoi vietii am zambit.

Se spune ca dragostea e oarba,dar pe noi nu ne a prostit

Pentru noi nu erau ei ,eram doar noi,zburam pan' la infinit

Impreuna norii ii atingeam,eram doar niste copii

Acum suntem adulti,ceva a ramas,amintirile sunt inca vii.

Si vii,vii pe acelasi drum calcat in plina noapte

Cand ai plecat si te zaream departe

In gol priveam,nu mai stiam ce sa fac,sa te chem sau sa tac

Era totul pierdut,mai era ceva de facut,acum mai e ceva?

Sa tac sau sa-ti spun cat de viu esti in viata mea,cat de mult inca te mai plac?