joi, 16 iunie 2011
De mult am incetat tie sa-ti mai scriu
Nici poeziile nu-si mai au rostul,insa stiu
Dor de tine mi-e,stiu,cand suspin noaptea tarziu
In camera mirosul ti-l simt,permanent viu...
Pluteste amintirea intaii nopti in care ne-am simtit
Nici nu neam vorbit ,nici nu ne-am privit
Ci doar ne-am iubit,de la prima atingere am tresarit
Amandoi aveam sperante,amandoi vietii am zambit.
Se spune ca dragostea e oarba,dar pe noi nu ne a prostit
Pentru noi nu erau ei ,eram doar noi,zburam pan' la infinit
Impreuna norii ii atingeam,eram doar niste copii
Acum suntem adulti,ceva a ramas,amintirile sunt inca vii.
Si vii,vii pe acelasi drum calcat in plina noapte
Cand ai plecat si te zaream departe
In gol priveam,nu mai stiam ce sa fac,sa te chem sau sa tac
Era totul pierdut,mai era ceva de facut,acum mai e ceva?
Sa tac sau sa-ti spun cat de viu esti in viata mea,cat de mult inca te mai plac?